Felii de portocală, farfurie colorată. Soare pe cerul gurii.
Burta avionului ridicându-se de la pământ, cu toate speranțele tremurând o clipă în bagaje până când roțile se desprind de sol și te împresoară aerul.
Aburul care se înfiripă din cafeaua fierbinte și se destramă la două palme deasupra ceștii.
O după-amiază în măruntaiele cartierului vechi, la vânătoare de glicină, azalee, stucaturi și balcoane filigranate, de ferestre zăbrelite, ogivale, boltite, enorme, ca niște perechi de ochi deschiși larg către strada pe care miroase a tei reavăn.
Prima zi de sandale.
Mintea plecată aiurea la plimbare. Două ore numai pentru tine.
Cărți noi. Promisiunile altor lumi. Alteritatea ca exercițiu de supraviețuire.
Conversația. Frumusețea altei minți, uneori opulentă în ochiul necazului. Strălucirea cuvintelor care dau formă ideii și, uneori, altor lucruri. Bucăți din cine ești și de ce. Cuvinte împărțite din care se fac și ieri, și mâine. Lumea intuibilă. Potențialitatea.
Acum, aici, pe o bancă în parc, cu degetele un pic lipicioase de zahăr și o plimbare liniștită la orizont. Ne dor picioarele, e cald și bine, am trecut prin atât de multe. În curând ne vom ridica și vom pleca de pe banca asta, dar acum mai stăm puțin, doar o clipă, clipa asta enormă, aici și acum. E tot ce avem. Atât de mult.
Degetele care culcușesc aluatul în tavă. E moale și rece și e cumva ciudată vrăjitoria asta casnică, tihnită, la care priveai nu de mult cu senzația că asta fac ele, tu doar guști pe urmă, și comentezi că mai bine cu mac, că mai puțină sare, nu din nou, eu nu mănânc dulce. Alte degete fac cuptoarele să sfârâie, nu ale tale. Acum ești în locul lor și boțești aluatul îngrozitor și sigur că nu o să aibă același gust, nu are cum, dar cumva ele toate fac să-ți iasă și ție vraja asta, sunt acolo, cu degetele lor agile strecurate printre degetele tale poticnite și tu știi, simți și dai drumul la cuptor și aștepți și în toată tristețea și absența construiești un gest la care doar te uitai și simți cum altcineva te ia de mână. Mai puțin singur, mai puțin pierdut.
Cineva care cântă la pian. Se aude prin fereastra deschisă. Pianul e dezacordat, dar, pentru câteva clipe, nu-ți pasă. Muzica se revarsă peste tine. Se mixează cu altele, pe care le ai pe dinăuntru. Ești înapoi, în siguranță, în soundtrack-ul tău. Ce contează că nu va dura.
ce bine că ești bine, vrei să-ți citesc un fragment?, am luat bilete, ne-am împăcat, hai să-ți povestesc, ce mare s-a făcut!, ne-am gândit la tine, mergem împreună, mâine fac clătite, am dat bun de tipar, două cupe la pahar, vă rog, fac rezervare, am terminat de scris, am văzut un gușter!, vrei să o luăm prin parc?, te aștept cât e nevoie, credeam că ai uitat, îmi place textul tău, mergem împreună, vrei să vezi ce am desenat?, a venit apa caldă, e gata masa, de unde ai știut?, să înceapă weekend-ul!, să-ți dau ceva să asculți, îți țin pumnii, am văzut căprioare, îți aduci aminte?, n-a fost vina ta, mi-a venit o idee, dar vreau să te ajut, am avut emoții, mergem împreună, vorbește cu mine, apasă play, mi-a fost tare dor, uite licuriciul!, mâine îmi iau liber, sună excelent, vreau o rochie simplă, te înțeleg perfect, sunt aici, e mai bine, mi-am găsit cerceii, se aude ceva în calorifer, o să reușim, bine că ai scăpat, cum e muzica asta, mergem împreună, la mulți ani!, o să rezolvăm, azi nu am avut matematică, îți trimit ceva, când sunt artificii?, stăm până la sfârșit, încă cinci minute, mâine nu sună ceasul, azi termin mai devreme, miroase a liliac, au găsit câinele!, e doar o zgârietură, au și cu vanilie, astăzi sunt mai bine, mergem împreună, am găsit cireșe
mergem împreună
mergem împreună
mergem împreună
Așchii răsfirate. Posibilități. Ideea că te aude cineva așa cum ești.
Ioana Bâldea Constantinescu
Bucurie. Ilustrație: Daniel Ivașcu
